1. [DEX '09] NOMINALIST, -Ă, nominaliști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al nominalismului. 2. Adj. Care aparține nominalismului, privitor la nominalism. – Din fr. nominaliste.
2. [MDA2] nominalist, ~ă [At: OȚETEA, R. 185 / Pl: ~iști, ~e / E: fr nominaliste] 1-2 smf, a (Adept) al nominalismului. 3 a Care se referă la nominalism.
3. [DLRLC] NOMINALIST, -Ă, nominaliști, -ste, s. m. și f. Adept al nominalismului.
4. [DN] NOMINALIST, -Ă adj. Referitor la nominalism. // s.m. și f. Adept al nominalismului. [Cf. fr. nominaliste].
5. [MDN '00] NOMINALIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al nominalismului. (< fr. nominaliste)
6. [Șăineanu, ed. VI] nominalist m. partizan al nominalismului.
7. [Scriban] * nominalíst, -ă s. și adj. Partizan al nominalizmuluĭ.
8. [DOOM 3] nominalist adj. m., s. m., pl. nominaliști; adj. f., s. f. nominalistă, pl. nominaliste
9. [DOOM 2] nominalist adj. m., s. m., pl. nominaliști; adj. f., s. f. nominalistă, pl. nominaliste
10. [DLR - tomul X] NOMINALIST, -Ă s. m. și f. Adept al nominalismului. cf. ȘĂINEANU, D. U. În conflictul dintre „realiști”, care credeau în realitatea ideilor generale, și „nominaliști”, care susțineau că ideea generală nu e decît un nume, Abelard se declară nominalist, OȚETEA, R. 185. Se ocupă de problema originii limbii, expune teoriile premarxiste (teoria atomistă a lui Democrit și teoriile din evul mediu a nominaliștilor și a realiștilor), L. ROM. 1959, nr. 2, 111. Nominaliștii susțineau că numai lucrurile individuale au existență reală. DER III, 529. ◊ (Adjectival) Berkeley este un idealist nominalist. VIANU, M. 42. – Pl.: nominaliști, -ste. – Din fr. nominaliste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL