1. [DEX '09] NOGAI, -AIE, nogai, -aie, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație mongolă turcizată răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică, Marea Neagră și Marea Azov; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține nogailor (1), privitor la nogai. – Din n. pr. Nogai.
2. [MDA2] nogai, ~aie [At: URECHE, L. 117 / V: ~hai, ~aie / Pl: ~, ~aie / E: Nogai] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația mongolă turcizată răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică și Marea Neagră, iar în trecut, și în Crimeea și Bugeac. 3 smp Populație care locuiește în diverse regiuni dintre Marea Caspică și Marea Neagră și care locuia în trecut în Crimeea și Bugeac. 4 a Care aparține nogailor (3). 5 a Privitor la nogai (3).
3. [Șăineanu, ed. VI] Nogai m. pl. Tătari așezați sub Iliaș Vodă (1666-1669) în Basarabia, de unde făceau dese incursiuni în Moldova. V. Bugeac.
4. [MDA2] nohai, ~aie smf, a vz nogai
5. [Șăineanu, ed. VI] Tătari m. pl. 1. nume apelativ al triburilor nomade ale Aziei, la E. de Europa: Avarii Bulgari, Mongolii Turci; 2. (Nogai), în special neam turcesc așezat în Crimeia și în Basarabia meridională, de unde făceau incursiuni în Moldova și în Țara Românească; 3. azi, numele Tătarilor din Dobrogea.
6. [DOOM 3] nogai adj. m., s. m., pl. nogai; adj. f., s. f. sg. și pl. nogaie
7. [DOOM 2] nogai adj. m., s. m., pl. nogai; adj. f., s. f. sg. și pl. nogaie
8. [DE] NOGAI (NOGHAY) (?-1299), conducător militar mongolo-tătar. Sub cârmuirea lui s-a aflat un terit. care cuprindea Crimeea și un terit. situat la V de Nipru până la Dunărea de Jos. – Hoarda lui ~, denumire a statului tătar, creat la sfârșitul sec. 14 și începutul sec. 15, ca urmare a destrămării Hoardei de Aur; cuprindea teritoriul dintre Volga și Irtîș, cu centrul în orașul Sarajčik (Saraidjuk). La mijlocul sec. 16 s-a destrămat în mai multe formațiuni (ex. Marea și Mica Hoardă).
9. [DLR - tomul X] NOGAI, -AIE s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația mongolă turcizată răspîndită în diverse regiuni dintre Marea Caspică și Marea Neagră (mai ales în ținuturile Stavropolului și Krasnodarului și în Regiunea Autonomă Karaceai-Cercheză), iar, în trecut, și în Crimeea și Bugeac; (la m. pl.) populație care locuiește sau locuia în aceste regiuni. Iară Tatariia cea pustie în care multe oarde sîntu... nohaii, tumănii. ureche, l. 117. Pe nohai să-i rădice pe toți în Bugeag, să să ducă la locul lor peste Don. neculce, l. 142. Să margă Antiohii Vodă și cu hanul dimpreună să scoală pre nohai din Bugeacu, să să ducă la Don, să trăiască acolo. id. ib. 148. Venit-au și lui Antonie Vodă poruncă să meargă la oaste la Bugeac, să școață pă nohai. R. popescu, cm i, 407. Îndată au găsit doi mîrzaci... capete nohailor fiind. r. greceanu, cm ii, 30. Scăpînd tătarii de năvălirea nogailor, se pregătesc iarăși de a cuceri Moldova. xenopol, i. r. iv, 212. Acolo sînt nohaii, pînă la Crîm și la Or. sadoveanu, o. xii, 207. Nohaii din pustie rămăseseră tot la cortul de pîslă și la căruța lor de lăieși. id.ib. xiii, 240. Știi cine erau nohaii: năvăleau cu cuțitele în dinți. camilar, n. ii, 187, cf. der. 2. adj. Care aparține nogailor (1), privitor la nogai. Tătarii însă sînt întorși de la năvălirea lor asupra Moldovei prin atacul pe care o altă oardă de popoare seminomade, tătarii nogai, o face asupra Crimeei. xenopol, i. r. iv, 212. S-au strîns cătră pășunile dinspre Lehia o sută de mii de călăreți nohai. sadoveanu, o. xi, 314. – pl.: nogai, -aie. – Și: nohai, -aie s. m. și f., adj. – De la n. pr. Nogai.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL