1. [DEX '09] NODULEȚ, nodulețe, s. n. Diminutiv al lui nod. – Nod + suf. -uleț.
2. [MDA2] noduleț sn [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 18 / Pl: ~e / E: nod + -uleț] 1-20 (Șhp) Nod (1-3, 8-9, 15-16, 27-29) (mic) Si: noduț (1-20), (reg) nodișor (1-20), nodurel (1-20). 21-22 (Șhp) Copil mic (și drăgălaș) Si: nodic (1-2).
3. [CADE] NODULEȚ (pl. -ețe) sn. 1 dim. NOD ¶ 2 F iron. Copilaș, prichindel: la moartea bătrînului, era un ~ abia de patru ani (BR.-VN.).
4. [DOOM 3] noduleț s. n., pl. nodulețe
5. [DOOM 2] noduleț s. n., pl. nodulețe
6. [DLR - tomul X] NODULEȚ s. n. Diminutiv al lui nod; noduț (1), nodișor. ♦ Fig. Copil mic (și drăgălaș). v. nod (IV). Se deschide de perete ușa odăii... prin care năvălește o droaie de copii, băiețași, fetițe și nodulețe mici. brătescu-voinești, î. 18. ◊ (Ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Un noduleț de copil. CIAUȘANU, GL. – pl.: nodulețe. – Nod + suf. -uleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL