1. [MDA2] nișadâr sns [At: (a. 1761) ARHIVA R. II, 331/19 / V: ~adăr, ~adir, ~ador / E: tc nişadir] (Reg; tcî) Clorură de amoniu.
2. [MDA2] nișadăr sn vz nișadâr
3. [MDA2] nișadir sn vz nișadâr
4. [MDA2] nișador sn vz nișadâr
5. [Scriban] nișadír n., pl. urĭ (turc. nișadir, d. pers. nüšadyr, amoniac). Sec. 18. Țipirig.
6. [Scriban] 1) țipiríg n. fără pl. (din țăperig, care ar veni dintr’un adj. ngr., de unde vine și sîrb. caparika și mrom. țaparkó, id.). O substanță albă pulverulentă rezultată din acid cloridric și amoniac în volume egale. În ainte se aducea din Egipt, unde se prepara sublimînd funinginea produsă din arderea baligiĭ de cămilă. Astăzĭ se extrage din apele care se condensează la prepararea gazuluĭ de iluminat pin destilarea cărbuneluĭ de pămînt. În chimie se numește clorură de amoniŭ saŭ cloidrat de amoniac (AzH4 C1). Se numește și salmiac și (vechĭ) nișadir.
7. [DER] nișadir s. n. – Amoniac. Tc. nișadir (Tiktin). Sec. XVIII, înv.
8. [DAR] nișadâr s.n. (înv. și reg.) clorură de amoniu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL