1. [DEX '09] NIMICNICI, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici. ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.
2. [MDA2] nemicnicit, ~ă a vz nimicnicit
3. [MDA2] nimicmici v vz nimicnici
4. [MDA2] nimicnici [At: MUMULEANU, C. 106/10 / V: (rar) ~cmici / Pzi: ~cesc, (nob) ~cez / E: nimic + -nici] (Înv) 1-2 vt A nimici (1-2). 3 vt (Fig) A spulbera. 4 vt A face să-și piardă valabilitatea. 5-6 vtr A (se) desconsidera. 7-8 vtr A (se) înjosi.
5. [CADE] NIMICNICI (-icesc) vb. tr. și refl. A (se) nimici: îndrăzneala și influența ce avea în țară nimicnicise speranțele compețitorilor săi (BĂLC.); Cu totul s’au schimbat și s’au nimicnicit (DON.).
6. [DLRLC] NIMICNICI, nimicnicesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A nimici, a distruge; a zădărnici. Așa, orice mărire nimicnicită piere! ALEXANDRESCU, P. 27. Mircea-vodă... a nimicnicit legislația numitului sultan. GORJAN, H. IV 231. 2. Refl. A decădea. Oracolu slăvit Cu totul s-a nimicnicit. DONICI, F. 76.
7. [Șăineanu, ed. VI] nimicnicì v. a nimici: orice mărire, nimicnicită piere GR. AL.
8. [Scriban] nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.
9. [DOOM 3] nimicnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicesc, 3 sg. nimicnicește, imperf. 1 nimicniceam; conj. prez. 1 sg. să nimicnicesc, 3 să nimicnicească
10. [DOOM 2] nimicnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicnicesc, imperf. 3 sg. nimicnicea; conj. prez. 3 să nimicnicească
11. [DAR] nemicnicit, -ă, adj. (înv.) nimicit, distrus, zdrobit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL