1. [DEX '09] NIMICNICIE s. f. (Înv.) 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.
2. [MDA2] nimicnicie sf [At: MARCOVICI, C. 36/11 / V: (rar) nem~ / Pl: ~ii / E: nimicnici + -ie] 1 Lipsă de valoare, de importanță Si: (înv) nimicie. 2 Meschinărie. 3 Deșertăciune. 4 (Nob) Sentiment de zădărnicie.
3. [CADE] NIMICNICIE sf. Neant, nulitate: nimicnicia făpturii noastre, față cu natura uriașă (D.-ZAMF.); Și cînd el ar avea o minte mai isteață, Atunce ar cunoaște Și ar plînge amar a sa ~ (DON.) [nimicnici].
4. [DEX '98] NIMICNICIE, nimicnicii, s. f. 1. Deșertăciune, zădărnicie. 2. Lipsă de însemnătate, de valoare; nimicie. – Nimicnici + suf. -ie.
5. [DLRLC] NIMICNICIE, nimicnicii, s. f. Deșertăciune, zădărnicie. Filozofia acea banală de a ședea pe malurile unui rîu și a ne gîndi, după mersul undelor lui, la nimicnicia vieții, astfel de melancolie filozofică nu are Eminescu. IONESCU-RION, C. 87. ♦ Lipsă de însemnătate, micime. Singurătatea și nimicnicia lui îi păreau mai insuportabile decît într-o pustietate de nisipuri. C. PETRESCU, C. V. 58. Se lăsă ostenit pe scaun, zdrobit de sentimentul nimicniciei lui. VLAHUȚĂ, O. AL. I 285. Și cînd el ar avea o minte mai isteață, Atunce ar cunoaște Și-ar plînge mai amar a sa nimicnicie. DONICI, F. 82.
6. [Șăineanu, ed. VI] nimicnicie f. nulitate, neant.
7. [Scriban] nimicnicíe f. (d. nimic). Nulitate, vanitate: nimicnicia gloriiĭ.
8. [MDA2] nemicnicie sf vz nimicnicie
9. [DOOM 3] nimicnicie (înv.) s. f., art. nimicnicia, g.-d. nimicnicii, art. nimicniciei
10. [DOOM 2] nimicnicie (înv.) s. f., art. nimicnicia, g.-d. nimicnicii, art. nimicniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL