1. [DEX '09] NIMICITOR, -OARE, nimicitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care nimicește; distrugător. – Nimic + suf. -tor.
2. [MDA2] nimicitor, ~oare a [At: GHEREA, ST. CR. I, 356 / Pl: ~i, ~oare / E: nimici + -tor] 1 Care desființează Si: (îvr) nimicnicitor (1). 2 Care reduce la nimic Si: distrugător, mistuitor, (îvr) nimicnicitor (2). 3 (Pex) Care stârpește. 4 Care anulează. 5 (Înv) Care face să-și piardă valabilitatea. 6 (Fig) Zdrobitor. 7 (Fig) Copleșitor. 8 (Înv; fig) Care sleiește. 9 (Înv; fig) Care topește. 10 (Înv) Care duce la desconsiderare. 11 (Înv) Înjositor.
3. [CADE] NIMICITOR I. adj. verb. NIMICI. Care nimicește. II. sm. Cel ce nimicește, distrugător.
4. [DLRLC] NIMICITOR, -OARE, nimicitori, -oare, adj. Care nimicește; distrugător. Bucuria mare... ca și o mare nefericire neașteptată... îl fac să exprime nimicitorul sentiment în fraze scurte, confuze. GHEREA, ST. CR. I 356.
5. [Șăineanu, ed. VI] nimicitor a. care nimicește.
6. [DOOM 3] nimicitor adj. m., pl. nimicitori; f. sg. și pl. nimicitoare
7. [DOOM 2] nimicitor adj. m., pl. nimicitori; f. sg. și pl. nimicitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL