1. [DEX '09] NIHILISM s. n. 1. (Fil.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filosofice care își propune negarea radicală a unui sistem de valori. 2. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.
2. [MDA2] nihilism sns [At: LM / E: fr nihilisme] 1 Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare. 2 (Pgn) Atitudine de negare absolută.
3. [CADE] *NIHILISM sbst. ⏲ Sistem politic al acelora cari, în Rusia (în a doua jumătate a veacului al XIX-lea) căutau să distrugă din temelii toate instituțiunile pe care se întemeiază societățile moderne, fără a se gîndi să le înlocuească cu altele [fr.].
4. [DEX '98] NIHILISM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme.
5. [DLRLC] NIHILISM s. n. Atitudine filozofică mic-burgheză, constînd din negarea oricăror norme, principii sau legi; negarea moștenirii culturale a epocilor trecute. V. anarhism.
6. [DN] NIHILISM s.n. Concepție care neagă rînduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. [Cf. fr. nihilisme, rus. nighilizm < lat. nihil – nimic].
7. [MDN '00] NIHILISM s. n. concepție, atitudine care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără a le opune în schimb altele superioare; atitudine de negare absolută. (< fr. nihilisme)
8. [Șăineanu, ed. VI] nihilism n. 1. Filoz. negațiunea oricării credințe; 2. doctrina nihiliștilor ruși cari tind la distrugerea radicală a instituțiunilor sociale actuale fără de a căuta să le substitue vr’o stare definitivă.
9. [Scriban] * nihilízm n. (d. lat. nihil, nimica). Doctrina nihiliștilor.
10. [DOOM 3] nihilism s. n.
11. [DOOM 2] nihilism s. n.
12. [IVO-III] nihilism.
13. [D.Religios] nihilism s. n. 1. Negare a oricărei credințe, fără să ofere, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. 2. Doctrină religioasă apărută în Rusia în sec. 19, care avea ca obiectiv distrugerea radicală a tuturor structurilor sociale. – Din fr. nihilisme.
14. [DE] NIHILÍSM (< fr. {i}; {s} lat. nihil „nimic”) s. n. 1. (FILOZ.) Modalitate de gândire specifică oricărei doctrine filozofice ce își propune negarea radicală a unui sistem de valori. Termenul, introdus la sfârșitul sec. 18, cu ocazia polemicilor îndreptate împotriva criticismului kantian și a idealismului, a fost extins pentru a denumi orice filozofie care tinde să nege posibilitatea cunoașterii realității și să susțină caracterul nefondat al eticii tradiționale; atitudine de negare absolută. 2. Concepție care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată. Termenul s-a răspândit în Rusia după apariția romanului „Părinți și copii” de I.S. Turgheniev. 3. (În psihiatrie) Formă a delirului în care persoana neagă realitatea, o parte sau tot ce-l înconjoară, câteodată chiar propria ființă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL