[DE] NEW AGE [nju: eidʒ] 1. Nume sub care sunt cunoscute mai multe mișcări religioase, apărute, în anii ’70 ai sec. 20, în S.U.A., caracterizate prin convingerea că omenirea este pe punctul de a intra într-o nouă eră, de armonie și lumină, marcată de mutații psihice profunde. Doctrina lor este sincretistă, milenaristă, ținând de tradiția ezoterico-ocultă, cu trăsături gnostice. Obiectivele lor: realizarea spirituală personală și trezirea la o conștiință planetară. 2. Curent muzical apărut în California. Versiune a mișcării „hippie”, după 20 de ani, punând în prim-plan clasa medie și înalta tehnologie. Influențat de Biblie și de filozofiile orientale. Face apel la sintetizatoare, sonorități orientale, africane sau din folclorul european, interpretate prin voci calme și limpezi. Stilurile variază, însă scopul este unul singur; a oferi ascultătorului un sentiment cald și de destindere (Tangenne Dream, Vangelis, Brian Eno). Discografie selectivă: Tony Scott: „Music for Zen Meditation”; Ryuichi Sakamoto: „Neo Geo”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL