1. [DEX '09] NEVINOVĂȚIE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ♦ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Pref. ne- + vinovăție.
2. [MDA2] nevinovăție sf [At: ANTIM, P. XXIII / Pl: ~ii / E: ne- + vinovăție] 1 Lipsă de vinovăție. 2 Stare a unei persoane care nu are nici o vină. 3 Calitate a unei persoane care nu este atinsă de nici un rău. 4 Calitate a unei persoane care ignoră răul. 5 Calitate a unei persoane care este incapabilă de a comite un rău. 6 (Pex) Inocență. 7 Naivitate (1). 8 (Îlav) Cu ~ În chip nevinovat (24). 9 (Îal) Cu candoare.
3. [DEX '98] NEVINOVĂȚIE, nevinovății, s. f. 1. Lipsă de vinovăție; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocență, candoare; naivitate. ◊ Loc. adv. Cu nevinovăție = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Ne- + vinovăție.
4. [DLRLC] NEVINOVĂȚIE s. f. 1. Lipsă de vinovăție, de vină; calitatea celui nevinovat. Împăratul și împărăteasa, văzînd nevinovăția lui Afin, începură a plînge. ISPIRESCU, L. 118. 2. Inocență, candoare; castitate. Negoiță povesti cu nevinovăție tot ce i se întîmplase. GALACTION, O. I 300. Cu amîndouă mînile... șterse ea singură... locul unde mă sărutase cu atîta nevinovăție. HOGAȘ, M. N. 19. ♦ Naivitate, simplitate. Auzind bietul om vorbele păgubașului, au prins a schimba fețe, dară tot se îmbărbătă și-i zise cu nevinovăție: ce? eu să-ți plătesc? SBIERA, P. 254.
5. [Șăineanu, ed. VI] nevinovăție f. 1. lipsă de vinovăție: nevinovăția acuzatului; 2. starea celui nevinovat: a trăi în nevinovăție.
6. [Scriban] nevinovățíe f. (ne și vinovăție). Inocență. Naivitate. Lipsă de răutate. Cu nevinovăție, cu inocență, cu candoare, cu naivitate.
7. [DOOM 3] nevinovăție s. f., art. nevinovăția, g.-d. art. nevinovăției; pl. nevinovății, art. nevinovățiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] nevinovăție s. f., art. nevinovăția, g.-d. art. nevinovăției; pl. nevinovății, art. nevinovățiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL