1. [DEX '09] NEVINOVAT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nicio vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Pref. ne- + vinovat.
2. [MDA2] nevinovat, ~ă [At: COD. VOR. 144/2 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vinovat] 1-2 smf, a (Om) care nu este vinovat. 3-4 smf, a (Persoană) care nu are nici o vină. 5-6 smf, a (Om) fără păcat Si: curat, drept. 7-8 smf, a (Îvr) (Om) scutit de datorii. 9-10 smf, a (Îvr) (Om) fără sarcini. 11-12 smf, a (Îvr) (Om) liber. 13-14 smf, a (Om) care nu este atins de rău. 15-16 smf, a (Om) care ignoră răul Si: (înv) nezlobiv (1). 17-18 smf, a (Pex) (Om) inocent. 19-20 smf, a (Om) care este incapabil de a comite un rău Si: (înv) nezlobiv (2). 21-22 smf, a (Pex) (Om) lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie Si: naiv (1-2). 23 a Care denotă inocență, candoare. 24 a Care denotă naivitate (1). 25 a Care nu ascunde nimic rău Si: inofensiv.
3. [DEX '98] NEVINOVAT, -Ă, nevinovați, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experiență, de artificialitate și de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocență, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Ne- + vinovat.
4. [DLRLC] NEVINOVAT, -Ă, nevinovați, -te, adj. 1. Care nu e vinovat, care nu are nici o vină, fără vină. Să curm viața atîtor gîzulițe nevinovate. CREANGĂ, P. 237. Ce lucru poate să fie, Să mă bage în robie, Nelegat, nevinovat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. Că-s nevinovată Ca apa curată. ALECSANDRI, P. P. 117. 2. Curat la suflet, candid, inocent; cast. Mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă și nevinovată. CREANGĂ, A. 38. Nu zîmbea nici la cîntecul nevinovat al copilului. EMINESCU, N. 3. Un copil blînd și nevinovat ca o fată mare. ALECSANDRI, T. I 343. ◊ Fig. Ani de-a rîndul... nevinovații și suavii trandafiri mi-au fost inimici. GALACTION, O. I 58. ◊ (Substantivat) Cocheta face pe nevinovata. NEGRUZZI, S. I 65.
5. [Șăineanu, ed. VI] nevinovat a. 1. care nu e vinovat; 2. scutit de păcate, candid: suflet nevinovat; 3. simplu, prea naiv: ființă nevinovată.
6. [Scriban] nevinovát, -ă adj. (ne și vinovat). Inocent, lipsit de vină. Naiv. Lipsit de răutate.
7. [DOOM 3] !nevinovat adj. m., s. m., pl. nevinovați; adj. f., s. f. nevinovată, pl. nevinovate
8. [DOOM 2] nevinovat adj. m., pl. nevinovați; f. nevinovată, pl. nevinovate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL