1. [DEX '09] NEVĂTĂMAT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nicio vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nicio lovitură sau stricăciune; intact. – Pref. ne- + vătămat.
2. [MDA2] nevătămat, ~ă a [At: CORESI, EV. 93 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + vătămat] 1 (D. ființe sau părți ale corpului lor; îcr viu, întreg) Teafăr. 2 (Spc) Care nu este lovit sau rănit. 3 (Pan; d. obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune. 4 (Înv) Neclintit (7). 5 (Înv; fig) Cinstit. 6 (Înv; fig) Imparțial.
3. [DEX '98] NEVĂTĂMAT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.
4. [DLRLC] NEVĂTĂMAT, -Ă, nevătămați, -te, adj. (Uneori întărit prin «viu») Neatins, nerănit, nelovit; întreg; teafăr. Pustiul larg al opcinii pleșuve, la care ajunsei întreg și nevătămat, mă împresură de pretutindeni cu cercu-i rourat de verdeață scînteietoare. HOGAȘ, M. N. 184. Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc și din toate scapi nevătămat. CREANGĂ, P. 235.
5. [Șăineanu, ed. VI] nevătămat a. și adv. întreg și teafăr.
6. [Scriban] nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat: viŭ și nevătămat.
7. [DOOM 3] nevătămat adj. m., pl. nevătămați; f. nevătămată, pl. nevătămate
8. [DOOM 2] nevătămat adj. m., pl. nevătămați; f. nevătămată, pl. nevătămate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL