1. [MDA2] neușnic, ~ă a [At: BOCEANU, GL. / Pl: ~ici, ~ice / E: nct] (Olt; d. oameni; pbl) 1 Care nu știe ce face. 2 Țicnit.
2. [DAR] neușnic, neușnică, (reg.) care nu știe ce face; într-o parte, într-o ureche.
3. [DLR - tomul X] NEUȘNIC, -Ă adj. (Prin vestul Olt.) „Care nu știe ce face; într-o parte”, boceanu, gl. Umblă neușnic ca nime-n lume. ib. – Pl.: neușnici, -ce. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL