1. [DEX '09] NEUNIRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Pref. ne- + unire.
2. [MDA2] neunire sf [At: IST. AM. 88v/16 / Pl: ~ri / E: ne- + unire] (Înv) 1 Dezbinare. 2 Conflict.
3. [DEX '98] NEUNIRE, neuniri, s. f. (Rar) Lipsă de unire, de înțelegere (între mai multe persoane, colectivități etc.); neînțelegere. [Pr.: ne-u-] – Ne- + unire.
4. [Șăineanu, ed. VI] neunire f. lipsă de unire, vrajbă.
5. [Scriban] neuníre f. Discordie, lipsă de unire.
6. [CADE] UNIRE sf. 1 Faptul de a (se) uni, împreunare: ~a face puterea; ~a unui cuvînt cu altul; trăsură de ~ 👉 TRĂSURĂ2 ¶ 2 ⏲ În spec. Alipirea Munteniei și a Moldovei, în a. 1859, pentru a forma un singur stat: ~a Principatelor se serbează la 24 Ianuarie; să facem sfînta ~, adică înfrățirea dorită de strămoșii noștri (CRG.); Hora Unirii e compusă de Alecsandri ¶¶ C. NEUNIRE.
7. [DOOM 3] neunire (rar) (desp. ne-u-) s. f., g.-d. art. neunirii; pl. neuniri
8. [DOOM 2] neunire (rar) (ne-u-) s. f., g.-d. art. neunirii; pl. neuniri
9. [DLR - tomul X] NEUNIRE s. f. Negativ al lui unire. cf. FN 68, ȘINCAI, HR. III, 181/35, BUDAI-DELEANU, T. v. 30, ȚICHINDEAL, f. 35/7, NEGRUZZI, S. I, 272, xenopol, i. r. iv, 220, zanne, p. viii, 84. ♦ (Învechit) Neînțelegere, discordie, vrajbă, dezbinare; diferend, conflict. Dobitoacele s-au înmulțit foarte tare și neunirea intrînd între dînsele ș-au făcut război. ist. am. 88v/16. Cea mai mare neunire este că meșterii cer să fie slobozi... a deșchide prăvălie (a. 1823). doc. ec. 289. Știți că copiii cu înlesnire Găsesc sujeturi de neunire. alexandrescu, o. i, 220. – pref. ne- + unire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL