[DE] NEUCHÂTEL [nöʃatél] (NEUENBURG) 1. Lac tectono-glaciar, navigabil în V Elveției, la poalele M-ților Jura, la 429 m alt., străbătut de râul Aare; 218 km2. Lungime: 38 km; lățime max.: 8 km; ad. max.: 153 m. 2. Oraș în V Elveției, pe țărmul nordic al lacului cu același nume, centru ad-tiv al cantonului omonim; 31,8 mii loc. (1997). Constr. de aparataj electrotehnic; mecanică de precizie (ceasornice), produse alim. Orfevrărie. Universitate (1838). Castel (sec. 12-16), clădirea Halelor, edificiu în stil renascentist din 1570, biserică (sec. 12, cu adăugiri în sec. 13-15), primărie (sec. 18). Muzeu de artă. Centru turistic. Menționat documentar din 1011, s-a dezvoltat rapid ca centru comercial primind statul de oraș (1214). 3. Canton în Elveția; 803 km2; 165,3 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Neuchâtel. Cereale. Creșterea intensivă a bovinelor. Zonă turistică. 4. Principatul ~, formațiune statală, vasală ducatului Burgundiei (sec. 11); a încheiat o alianță perpetuă cu cantonul Berna (1406). Principat suveran (1648), a trecut cu titlu personal în stăpânirea regilor Prusiei (1707), rămânând asociat Confederației Helvetice. Canton helvetic (1815), regele Prusiei păstrând titlul de prinț de N. și renunțând să-și exercite autoritatea efectivă (din 1857).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL