1. [DEX '09] NEȘTIUTOR, -OARE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv;p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Pref. ne- + știutor.
2. [MDA2] neștiutor, ~oare [At: CORESI, EV. 524 / P: ~ști-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + știutor] 1-2 smf, a (Persoană) care nu știe nimic. 3-4 smf, a (Persoană) care nu se pricepe la ceva. 5-6 smf, a (Om) lipsit de cultură. 7 smf (Îs) ~ de carte Analfabet. 8-9 smf, a (Om) inocent. 10-11 smf, a (Om) inofensiv.
3. [DEX '98] NEȘTIUTOR, -OARE, neștiutori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu știe (nimic); ignorant, nepriceput; lipsit de cultură. ♦ (Substantivat) Neștiutor de carte = analfabet. ♦ Inocent, candid, naiv; p. ext. inofensiv. [Pr.: -ști-u-] – Ne- + știutor.
4. [DLRLC] NEȘTIUTOR, -OARE, neștiutori, -oare, adj. Care nu știe, neorientat, neinformat; lipsit de cultură. Suferințele gloatei neștiutoare Clocotesc în mine ca viforul. BENIUC, V. 29. Erai un prunc neștiutor. SADOVEANU, O. VII 103. Neștiutor priveam departe și ochii-nchiși pe jumătate S-au umezit de arătarea acestui asfințit de sară. GOGA, C. P. 10. ◊ (Substantivat, în expr.) Neștiutor de carte = analfabet. Neștiutorilor de carte nu li se putea pretinde să aibă cunoștință de opera scriitorului. SADOVEANU, E. 96.
5. [Șăineanu, ed. VI] neștiutor a. 1. care nu știe, care nu se pricepe; 2. lipsit de știință sau de învățătură, ignorant.
6. [Scriban] neștiutór, -oáre adj. Ignorant.
7. [DOOM 3] neștiutor (desp. neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutori; f. sg. și pl. neștiutoare
8. [DOOM 2] !neștiutor (neș-ti-u-/ne-ști-) adj. m., pl. neștiutori; f. sg. și pl. neștiutoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL