1. [DEX '09] NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Pref. ne- + stăvilit.
2. [MDA2] nestăvilit, ~ă a [At: TOPÎRCEANU, B. 65 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + stăvilit] 1 Care nu poate fi oprit Si: impetuos, năvalnic, neoprit (2). 2 (Pex) Irezistibil.
3. [CADE] NESTĂVILIT adj. 1 Care nu e sau nu poate fi oprit, stăvilit ¶ 2 Ⓕ Irezistibil.
4. [DEX '98] NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit.
5. [DLRLC] NESTĂVILIT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit; care nu poate fi oprit; năvalnic. (Adverbial) Voi cei mai buni, mîndria țării, Înaintați nestăvilit Spre țărmul zilelor de aur De-atîtea secole rîvnit! FRUNZĂ, Z. 41.
6. [Șăineanu, ed. VI] nestăvilit a. 1. neoprit; 2. fig. irezistibil: acel nestăvilit farmec OD.
7. [DOOM 3] nestăvilit (desp. nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliți; f. nestăvilită, pl. nestăvilite
8. [DOOM 2] !nestăvilit (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăviliți; f. nestăvilită, pl. nestăvilite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL