1. [MDA2] nestătător, ~oare a [At: CORESI, EV. 330 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + stătător] 1 (Înv) Inconsecvent. 2 (Înv) Instabil. 3 (Reg; d. copii) Neastâmpărat (8). 4 (Rar; d. ape) Curgător.
2. [DLRLC] NESTĂTĂTOR, -OARE, nestătători, -oare, adj. Care nu stă într-un loc, care este în continuă mișcare. Nestătătorul vînt Venit de peste munți, de-aiurea, Tot spune ce din veci a spus. COȘBUC, P. II 90.
3. [DLRM] NESTĂTĂTOR, -OARE, nestătători, -oare, adj. (Rar) Care nu stă într-un loc, care este în continuă mișcare. – Din ne- + stătător.
4. [Scriban] nestătătór, -oáre adj. Vechĭ. Nestatornic, inconsecŭent: nimic așa nu ocărește pre domn ca cuvîntul nestătător (Cost. 1, 286).
5. [DAR] nestătător, nestătătoare, adj. 1. (înv.) care nu stă; mișcător, curgător. 2. (reg.; despre copii) neastâmpărat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL