1. [DEX '09] NESIMȚITOR, -OARE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit2 (1). – Pref. ne- + simțitor.
2. [MDA2] nesimțitor, ~oare [At: C. CANTACUZINO, CM I, 50 / V: (înv) ~sănti~, ~riu, ni~ / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + simțitor] 1 a (Îvr) Lipsit de valoare. 2 a Lipsit de importanță. 3 a (Îvr) Care are o valoare redusă. 4 a (Îvr; pex) Care are o importanță extrem de mică. 5 a Care nu este înzestrat cu simțuri. 6-7 a, av (Care se găsește) în stare de inconștiență Si: leșinat. 8 a (Pex) Mort. 9-12 smf, a Nesimțit2 (3-6). 13 a Indiferent.
3. [DEX '98] NESIMȚITOR, -OARE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit2 (1). – Ne- + simțitor.
4. [DLRLC] NESIMȚITOR, -OARE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Care nu e simțitor; nepăsător, insensibil. Iarna, care precît era de încîntătoare, părea a fi rece și nesimțitoare. ALECSANDRI, T. I 455. 2. Lipsit de bun-simț; nesimțit. Trecea Belciug pe uliță... plin de praf, murdar, asudat și dezmățat ca un vizitiu nesimțitor. REBREANU, I. 81.
5. [Șăineanu, ed. VI] nesimțitor a. 1. care nu simte: nesimțitor la frig; 2. fig. care n’are sensibilitatea morală: nesimțitor la nenorociri.
6. [Scriban] nesimțitór, -oare adj. Care nu simte. Apatic, indiferent, indolent, depins cu: a deveni nesimțitor la nenorocirĭ. Imposibil, grosolan: un mitocan nesimțitor.
7. [MDA2] nesămțitor, ~oare a vz nesimțitor
8. [MDA2] nesimțitoriu, ~oare a vz nesimțitor
9. [MDA2] nisimțitor, ~oare a vz nesimțitor
10. [DOOM 3] nesimțitor adj. m., pl. nesimțitori; f. sg. și pl. nesimțitoare
11. [DOOM 2] nesimțitor adj. m., pl. nesimțitori; f. sg. și pl. nesimțitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL