1. [DEX '09] NESIMȚIT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.
2. [MDA2] nesimțit1 sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: ne- + simțit1] (Rar) Absență a oricărui simț.
3. [MDA2] nesimțit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 429 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + simțit2] 1 a (Înv) Nesimțitor (3). 2 a (Reg) Idiot din naștere. 3-4 smf, a (Om) lipsit de sensibilitate Si: nesimțitor (9-10). 5-6 smf, a (Om) lipsit de bun-simț, de delicatețe, de cuviință, de bună creștere Si: nesimțitor (11-12), (îdt) nesimțibil. 7 a (D. fapte, manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 8 smf Termen pentru a apostrofa pe cineva. 9-10 a, av (Într-un mod) care nu este perceptibil simțurilor. 11 a Care trece neobservat Si: insesizabil, imperceptibil. 12 av Încetul cu încetul. 13 av Fără zgomot. 14 av Pe furiș Si: tiptil. 15-16 a, av (În mod) inconștient. 17 av În mod intuitiv. 18 (Îlav) Pe ~e Încetul cu încetul. 19 (Îal) Fără a putea fi perceput Si: tiptil.
4. [DEX '98] NESIMȚIT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit.
5. [DLRLC] NESIMȚIT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. Lipsit de bun-simț, care nu știe să se poarte, care stingherește pe alții prin necuviința sa ori prin aspectul său neîngrijit, murdar.
6. [Șăineanu, ed. VI] nesimțit a. și adv. fără a simți.
7. [Scriban] nesimțít, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă. Pe nesimțite, fără să se simtă: boala vine pe nesimțite.
8. [DOOM 3] !nesimțit adj. m., s. m., pl. nesimțiți; adj. f., s. f. nesimțită, pl. nesimțite
9. [DOOM 2] nesimțit adj. m., pl. nesimțiți; f. nesimțită, pl. nesimțite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL