1. [DEX '09] NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.
2. [MDA2] nesecătuit, ~ă a [At: C. PETRESCU, Î. II, 15 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + secătuit] (Rar) 1-6 Nesecat (1-6).
3. [DEX '98] NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Ne- + secătuit.
4. [CADE] NESECAT adj. 1 Care nu e sau nu poate fi secat ¶ 2 Care nu se mai isprăvește, care nu se sleește niciodată: bogățiile ~e; Dobrogea... al cărei pămînt e o comoară ~ă de amintiri istorice (VLAH.).
5. [Scriban] nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit: fîntînă nesecată (fig.) veselie nesecată. – Și nesecătuít (fig.).
6. [DOOM 3] nesecătuit adj. m., pl. nesecătuiți; f. nesecătuită, pl. nesecătuite
7. [DOOM 2] nesecătuit adj. m., pl. nesecătuiți; f. nesecătuită, pl. nesecătuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL