1. [MDA2] neputut, ~ă a [At: HERODOT (1645), 135 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + putut] (Înv) Care nu se poate Si: imposibil.
2. [DAR] neputut, -ă, adj. (înv.) care nu se poate, nu este cu putință; imposibil.
3. [DLR - tomul X] NEPUTUT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui putut; care nu se poate, nu este cu putință; imposibil. Iar celea di deasupra sînt neputute povesti de om. herodot (1645), 135. Că lui D[u]mn[e]zeu nemic nu iaste neputut (a. 1675). gcr i, 224/2, cf. DDRF. – Pl.: neputuți, -te. – Pref. ne- + putut.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL