1. [DEX '09] NEPRICOPSIT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsit, -ă adj.] – Pref. ne- + pricopsit.
2. [MDA2] nepricopsit, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~proc~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + pricopsit] 1 a (Înv) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. 2-3 smf, a (Pfm) (Om) sărac. 4-5 smf, a (Pfm) (Om) care nu este bun de nimic.
3. [DEX '98] NEPRICOPSIT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. 1. (Pop. și fam.; adesea substantivat) Sărac, nevoiaș; p. ext. care nu este bun de nimic; neisprăvit. 2. (Înv.) Lipsit de învățătură, de instrucție, de cultură. [Var.: (reg.) neprocopsit, -ă adj.] – Ne- + pricopsit.
4. [DLRLC] NEPRICOPSIT, -Ă, nepricopsiți, -te, adj. Care nu s-a pricopsit, nu s-a căpătuit; p. ext. care nu e bun de nimic, netrebnic, nătărău. Doi feciori – băieți buni, aminteri, da cam nepricopsiți. CARAGIALE, O. III 32. Îl dă afară și vine altul nepricopsit. GHICA, A. 430. ◊ (Substantivat) În doi ani... și-a cheltuit nepricopsitul toată averea. BASSARABESCU, S. N. 141. – Variantă: neprocopsit, -ă adj.
5. [Scriban] nepricopsít și neprocopsít, -ă adj. Iron. Care nu e procopsit, păcătos, ignorant, sărac, vaĭ de capu luĭ.
6. [DEX '09] NEPROCOPSIT, -Ă adj. v. nepricopsit.
7. [MDA2] neprocopsit, ~ă a vz nepricopsit
8. [Șăineanu, ed. VI] neprocopsit a. neînvățat: copilul nepedepsit rămâne neprocopsit PANN.
9. [Scriban] neprocopsít V. nepricopsit.
10. [DOOM 3] nepricopsit (pop., fam.) (desp. ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsiți; f. nepricopsită, pl. nepricopsite
11. [DOOM 2] nepricopsit (pop., fam.) (ne-pri-) adj. m., pl. nepricopsiți; f. nepricopsită, pl. nepricopsite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL