1. [DEX '09] NEPRIETEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prieten.
2. [MDA2] neprieten sm [At: HERODOT (1645), 209 / P: ~pri-e~ / V: (îrg) ~pre~[1] / Pl: ~i / E: ne- + prieten] 1 (Înv) Dușman. 2 (Reg) Diavol.
3. [DEX '98] NEPRIETEN, neprieteni, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prieten.
4. [DLRLC] NEPRIETEN, neprieteni, s. m. (Învechit) Dușman, inamic, vrăjmaș. Neprietenul se întinde ca pecinginea. ISPIRESCU, M. V. 11. Cîștiga o izbîndă asupra neprietenilor. NEGRUZZI, S. I 196.
5. [Șăineanu, ed. VI] neprieten m. dușman.
6. [Scriban] nepriéten, -ă s. (vsl. nepriĭatelĭ și -ĭatenŭ). Rar. Dușman. – Vechi -átin.
7. [MDA2] nepreten sm vz neprieten
8. [Scriban] nepriátin V. neprietin.
9. [DOOM 3] neprieten (desp. ne-pri-e-) s. m., pl. neprieteni
10. [DOOM 2] neprieten (înv.) (ne-pri-e-) s. m., pl. neprieteni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL