1. [MDA2] nepricinuitor, ~oare a [At: (a. 1792) IORGA, S. D. XII, 189 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + pricinuitor] (Înv) Care nu caută ceartă Si: pașnic.
2. [DAR] nepricinuitor, nepricinuitoare, adj. (înv.) care nu caută ceartă; pașnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL