1. [DEX '09] NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.
2. [MDA2] nepriceput, ~ă [At: PSALT. HUR. 108 v/26 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + priceput] 1 a (D. manifestări ale oamenilor, sentimente, taine etc.) Care nu a fost înțeles. 2 a (Pex) Care depășește puterea de înțelegere a oamenilor. 3 a Enigmatic. 4-5 smf, a (Persoană) care nu înțelege ceva. 6-7 smf, a (Persoană) care înțelege greu Si: (înv) neștiut (13), (reg) nestemnic (4). 8-9 smf, a (Pex) (Om) lipsit de minte Si: prost. 10-11 smf, a (Reg; fig) (Om) care nu știe să se comporte civilizat. 12-13 smf, a (Persoană) care nu se pricepe la ceva Si: (înv) nemernic (12-13). 14-15 smf, a (Om) care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune Si: neîndemânatic (2-3). 16 a Care demonstreză lipsă de pricepere, de iscusință. 17 a (Îvr) Care nu poate fi sesizat cu ajutorul simțurilor Si: imperceptibil.
3. [DEX '98] NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Ne- + priceput.
4. [DLRLC] NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. Care nu poate fi priceput, care nu este înțeles; neînțeles; enigmatic. Și cînd șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută, Trăsar. MACEDONSKI, O. I 32. În inima lui zace un dor nepriceput. ALECSANDRI, P. III 371. 2. (Despre persoane) Care nu se pricepe la ceva; neîndemînatic, stîngaci; prost. Tu, cu pînea și cuțitul Mori flămînd, nepriceput! COȘBUC, P. I 52. Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut?! CREANGĂ, P. 88. ◊ (Substantivat) Stăi, nepriceputule! că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire. CREANGĂ, P. 57.
5. [Șăineanu, ed. VI] nepriceput a. incapabil, lipsit de pricepere.
6. [Scriban] nepricepút, -ă adj. Care nu se pricepe, incapabil, prost. – Vechĭ și nepre-.
7. [DOOM 3] nepriceput (desp. ne-pri-) adj. m., pl. nepricepuți; f. nepricepută, pl. nepricepute
8. [DOOM 2] nepriceput (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepuți; f. nepricepută, pl. nepricepute
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL