1. [DEX '09] NEPREGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Pref. ne- + preget.
2. [MDA2] nepreget[1] sn [At: CARAGIALE, N. S. 9 / Pl: ? / E: ne- + preget] (Rar) 1 Lipsă de șovăire Si: promptitudine. 2 (Pex) Fermitate. 3 Râvnă neobosită Si: zel, (înv) nepregetare. 4 (Îlav) Cu ~ Fără întârziere. 5 (Îal) Fără șovăire.
3. [DEX '98] NEPREGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Ne- + preget.
4. [DLRLC] NEPREGET s. n. sg. (Învechit) Rîvnă, ardoare, zel. Cîtă filozofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vîrstei de șaptesprezece ani! CARAGIALE, N. S. 9. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără șovăire. Cu nepreget luînd amîndoi lungărețele suliți, S-au năpustit ca și leii. MURNU, I. 143.
5. [Șăineanu, ed. VI] nepreget n. ardoare: cu nepregetul vârstei de 17 ani CAR. [V. preget].
6. [Scriban] nepréget n., pl. urĭ și -áre. f. Hărnicie, ardoare.
7. [DOOM 3] nepreget (înv.) (desp. ne-pre-) s. n.
8. [DOOM 2] nepreget (înv.) (ne-pre-) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL