1. [DEX '09] NEPOVESTIT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Pref. ne- + povestit.
2. [MDA2] nepovestit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 46v/27 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + povestit] 1 a Care nu poate fi povestit. 2 a (Îvp) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte Si: nespus (2). 3 av (Îvp; udp „de” exprimă ideea de superlativ absolut) Extrem de...
3. [CADE] NEPOVESTIT adj. 1 Care nu s’a povestit ¶ 2 Care nu se poate povesti, nespus: ~ă fu mîhnirea tatălui său, cînd auzi spuindu-se astă întîmplare (ISP.).
4. [DEX '98] NEPOVESTIT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost (încă) povestit. 2. (Pop.) Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nespus. – Ne- + povestit.
5. [DLRLC] NEPOVESTIT, -Ă, nepovestiți, -te, adj. 1. Care nu a fost povestit, istorisit. 2. Care nu poate fi exprimat prin cuvinte; nemaiauzit, nemaivăzut, nespus. Nepovestită fu mîhnirea tatălui său cînd auzi spuindu-i-se astă întîmplare. ISPIRESCU, L. 82. Împăratul și împărăteasa, auzindu-l că vorbește așa de galeș și așezat, fură cuprinși de o milă și jale nepovestită. POPESCU, B. II 13. Bucuria ce avea Robinson privind răsărirea soarelui... era nepovestită. DRĂGHICI, R. 61. ◊ (Adverbial, mai ales legat de un adjectiv prin prep. «de» pentru a exprima superlativul) Este nepovestit de frumoasă astă copilă minunată. POPESCU, B. I 85.
6. [Șăineanu, ed. VI] nepovestit a. care nu se poate povesti: mi se făcu o groază nepovestită POP.
7. [DOOM 3] nepovestit adj. m., pl. nepovestiți; f. nepovestită, pl. nepovestite
8. [DOOM 2] nepovestit adj. m., pl. nepovestiți; f. nepovestită, pl. nepovestite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL