1. [DEX '09] NEPOȚEL, -EA, -ICĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică.
2. [MDA2] nepoțel, ~ea[1] smf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 92v/7 / Pl: ~ei, ~ele / E: nepot + -el] 1-6 (Șhp) Nepot (1-2, 7) (mic) Si: (rar) nepotuț (1-6), (reg) nepotuc (1-6). 7 (Fam) Termen de dezmierdare folosit pentru a vorbi cu sau despre o persoană mai tânără sau un copil.
3. [CADE] NEPOȚEL sm. dim. NEPOT, NEPOȚICĂ (pl. -țele) sf. dim. NEPOATĂ: dragii moșului nepoței și nepoțele (ISP.).
4. [DLRLC] NEPOȚEL, nepoței, s. m. Diminutiv al lui nepot. 1. v. nepot (1). Am un nepoțel numai de zece ani. ALECSANDRI, T. I 384. 2. v. nepot (3). După ce mîncă și se sătură, se puse la vorbă cu unchiașul... – Să vezi dumneata, nepoțelul moșului, această împărăție a fost și ea odată mare. ISPIRESCU, L. 101.
5. [DOOM 3] nepoțel s. m., pl. nepoței, art. nepoțeii
6. [DOOM 2] nepoțel s. m., pl. nepoței, art. nepoțeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL