1. [DEX '09] NEPOFTIT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Pref. ne- + poftit.
2. [MDA2] nepoftit, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + poftit] (Pfm) 1-2 smf, a (Om) care nu a fost invitat. 3 sm (Îe) ~ul n-are scaun Se spune despre cei care se amestecă în treburile sau în vorba altora. 4 a Care nu este dorit.
3. [DEX '98] NEPOFTIT, -Ă, nepoftiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este chemat, invitat, poftit sau dorit. – Ne- + poftit.
4. [DLRLC] NEPOFTIT, -Ă, nepoftiți -te, adj. Nechemat, neinvitat. Ochi un scaun, îl trase cu hotărîre în fața biroului și se instală nepoftit. C. PETRESCU, C. V. 146. Eu sînt sărăcia, răspunse ea, și am venit nepoftită. ISPIRESCU, L. 207. Cată-ți de treabă! ce te amesteci dumneata nepoftit în vorba noastră? CARAGIALE, O. VII 296. ♦ Nedorit. Prea ai meșteșugul de a mi te vîrî nepoftită în suflet. HOGAȘ, M. N. 21. ◊ (Substantivat) Nepoftitul n-are scaun.
5. [Șăineanu, ed. VI] nepoftit a. și m. care n’a fost invitat: nepoftitul scaun n’are.
6. [Scriban] nepoftít, -ă adj. Care n’a fost poftit (neinvitat): nepoftitu n’are scaun (Prov.). Fig. Nedorit, neplăcut: Jidaniĭ îs oaspețĭ nepoftițĭ.
7. [DOOM 3] nepoftit adj. m., pl. nepoftiți; f. nepoftită, pl. nepoftite
8. [DOOM 2] nepoftit adj. m., pl. nepoftiți; f. nepoftită, pl. nepoftite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL