1. [DEX '09] NEPILDUIT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Pref. ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).
2. [MDA2] nepilduit, ~ă a [At: AR (1829), 781/15 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + pilduit] (Înv) 1 Pentru care nu există asemănare sau precedent Si: unic. 2 (Pex) Excepțional.
3. [CADE] NEPILDUIT adj. Fără exemplu: el avea vre-o zece cîini de o grăsime ~ă (ALX.).
4. [DEX '98] NEPILDUIT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Înv.) Pentru care nu există asemănare sau precedent, fără precedent, unic; excepțional, extraordinar. – Ne- + pilduit (înv. „exemplificat” < pildui).
5. [DLRLC] NEPILDUIT, -Ă, nepilduiți, -te, adj. (Învechit) Unic, fără precedent. Se distinsese prin o toleranță religioasă nepilduită în celelalte state catolice. HASDEU, I. V. XVIII. Rezultatul acestei neauzite, nepilduite și deșănțate revizuiri ne este astăzi supus spre aprobare. KOGĂLNICEANU, S. A. 128.
6. [Șăineanu, ed. VI] nepilduit a. fără exemplu.
7. [Scriban] nepilduít, -ă adj. Fără pildă, fără exemplu.
8. [DOOM 3] nepilduit (înv.) adj. m., pl. nepilduiți; f. nepilduită, pl. nepilduite
9. [DOOM 2] nepilduit (înv.) adj. m., pl. nepilduiți; f. nepilduită, pl. nepilduite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL