1. [DEX '09] NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.
2. [MDA2] nepărtinitor, ~oare sf [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + părtinitor] Imparțial.
3. [DEX '98] NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. (Pop.) Imparțial, drept, obiectiv. – Ne- + părtinitor.
4. [DLRLC] NEPĂRTINITOR, -OARE, nepărtinitori, -oare, adj. Care nu e părtinitor; imparțial, drept; obiectiv. Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.
5. [Șăineanu, ed. VI] nepărtinitor a. lipsit de părtinire, imparțial.
6. [Scriban] nepărtinitór, -oáre adj. Imparțial. Adv. Fără părtinire.
7. [DOOM 3] nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
8. [DOOM 2] nepărtinitor adj. m., pl. nepărtinitori; f. sg. și pl. nepărtinitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL