1. [DEX '09] NEOLATIN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin.
2. [MDA2] neolatin, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. II, 33 / P: ne-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr néo-latin] 1 (D. limbi) Care continuă limba latină Si: romanic. 2 (D. popoare) Care descinde din romani.
3. [DLRLC] NEOLATIN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre o limbă) Care continuă limba latină; (despre un popor) care descinde din romani. V. romanic.
4. [DN] NEOLATIN, -Ă adj. Care descinde din romani sau din limba latină; de origine latină. [Cf. fr. néo-latin].
5. [MDN '00] NEOLATIN, -Ă adj. care are la bază limba latină; romanic; (despre popoare) de origine latină. (< fr. néo-latin)
6. [Scriban] * neolatín, -ă s. și adj. Latin modern, romanic. – V. romanic.
7. [CADE] *NEO-LATIN adj. 📖 Se zice despre limbile moderne derivate din cea latină și anume: româna, reto-romana, italiana, sarda, franceza, provensala, catalana, spaniola și portugheza.
8. [Șăineanu, ed. VI] neo-latin a. se zice de limbile moderne derivate din latinește: româna, italiana, franceza, spaniola, portugheza și reto-romana sunt limbi neo-latine.
9. [DOOM 3] neolatin (desp. ne-o-) adj. m., pl. neolatini; f. neolatină, pl. neolatine
10. [DOOM 2] neolatin (ne-o-) adj. m., pl. neolatini; f. neolatină, pl. neolatine
11. [MDO] neolatin
12. [DTL] NEOLATIN, -Ă adj. (cf. fr. néolatin): în sintagma limbă neolatină (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL