1. [DEX '09] NEOBIȘNUIT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuit.
2. [MDA2] neobișnuit, ~ă [At: MARCOVICI, D. 11/2 / P: ne-o~ / V: (înv) ~obici~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + obișnuit] 1 a Care iese din comun, având un caracter aparte Si: unic, (îrg) nenădăit (2). 2 a (Pex) Extraordinar. 3 av (Udp „de”, cu sens de superlativ) Extrem de... 4 a Straniu.
3. [DEX '98] NEOBIȘNUIT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuit.
4. [DLRLC] NEOBIȘNUIT, -Ă, neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care nu se întîlnește în mod frecvent; special.
5. [Șăineanu, ed. VI] neobișnuit a. 1. care nu se obișnuește; 2. care nu se întrebuințează.
6. [Scriban] neobișnuít, -ă (eo 2 sil.) adj. Nedeprins, neînvățat, care nu e obișnuit. Inuzitat. Adv. Neobișnuit de agitat.
7. [MDA2] neobicinuit, ~ă a vz neobișnuit
8. [CADE] OBICINUIT, OBIȘNUIT adj. 1 p. OBICINUI. Deprins, care a prins obiceiul ¶ 2 Comun, ordinar, care se vede sau se face adesea ¶ 3 Întrebuințat, folosit adesea ¶¶ C. NEOBICINUIT.
9. [DOOM 3] neobișnuit (desp. ne-o-) adj. m., pl. neobișnuiți; f. neobișnuită, pl. neobișnuite
10. [DOOM 2] neobișnuit (ne-o-) adj. m., pl. neobișnuiți; f. neobișnuită, pl. neobișnuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL