1. [DEX '09] NEOBIȘNUINȚĂ s. f. Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + obișnuință.
2. [MDA2] neobișnuință sf [At: POLIZU / P: ne-o~ / Pl: ~țe / E: ne- + obișnuință] (Rar) Lipsă de obișnuință.
3. [DEX '98] NEOBIȘNUINȚĂ s. f. (Rar) Faptul de a nu fi obișnuit cu ceva; lipsă de obișnuință. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuință.
4. [Șăineanu, ed. VI] neobișnuință f. lipsă de deprindere.
5. [Scriban] neobișnuínță (eo 2 sil.) f., pl. e. Lipsă de obișnuință.
6. [CADE] OBICINUINȚĂ, OBIȘNUINȚĂ (pl. -țe) sf. Lucru cu care s’a obicinuit, s’a deprins cineva, deprindere: o face din ~ ¶¶ C. NEOBICINUINȚĂ, lipsă de obicinuință.
7. [DOOM 3] neobișnuință (desp. ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuinței
8. [DOOM 2] neobișnuință (ne-o-) s. f., g.-d. art. neobișnuinței
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL