1. [DE] NENIȚESCU, Costin D. (1902-1970, n. București), chimist român. Acad. (1955), prof. univ. la București. Cercetări asupra reacțiilor de tip Friedel-Crafts, mecanismul izomerizării cicloalcanilor, migrării halogenilor în cicluri și catenă, reacțiilor decurgând prin ioni de carboniu; a izolat din petrolul românesc o serie de acizi naftenici. Contribuții la chimia ciclobutadienei; a descoperit o nouă metodă de polimerizare a etenei etc. Împreună cu soția sa, Ecaterina Ciorănescu N., a elaborat numeroase procedee tehnologice de preparare a medicamentelor, antidăunătorilor, a compușilor macromeloculari, a intermediarilor pentru industria chimică organică („Contribuții experimentale la cunoașterea compușilor organici și arsenului folosiți ca gaze de luptă”, „Constituția chimică a uleiurilor”, „Manualul inginerului chimist”). Tratate („Chimie organică”, „Chimie generală”). Coordonator al unui „Dicționar poliglot de industrie și tehnologie chimică”. Membru și m. coresp. al mai multor academii străine.
2. [DE] NENIȚESCU, Ioan S. (1854-1901, n. Galați), poet român. M. coresp. al Acad. (1896). Pasteluri, poezii erotice, lirică patriotică („Flori de primăvară”, „Șoimii de la Războieni”, „Pui de lei”); piese de teatru (drama istorică „Radu de la Afumați”, comedia „Un singur amor”). A elaborat și un studiu etnografic despre aromâni („De la românii din Turcia europeană...”).
3. [DE] NENIȚESCU, Ștefan I. (1897-1979, n. București), poet și estetician român. Prof. univ. la București. Lirică evoluând de la adorația mistică („Denii”) la meditația metafizică abstractă și ermetică („Geluituri”, „Exerciții de tăcere”). Un proiectat sistem estetic, pe care l-a realizat parțial, afirmă capacitatea istoriei artei de a integra umanul în întreaga sa complexitate („Istoria artei ca filozofie a istoriei”). Traduceri din B. Croce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL