1. [MDA2] nenăviditor, ~oare smf, a [At: PSALT. 290 / Pl: ~i, ~e / E: nenăvidi + -tor] (Înv) 1-2 (Persoană) care invidiază pe cineva. 3-4 (Persoană) care urăște pe cineva.
2. [DAR] nenăviditor, nenăviditoare, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care nutrește ură, care urăște (pe cineva).
3. [DLR - tomul X] NENĂVIDITOR, -OARE adj., s. m. și f. (Învechit) (Persoană) care nutrește sentimente de ură, care urăște (pe cineva). Nenăviditorii tăi, Doamne, nenăvidescu-i. psalt. 290, cf. coresi, ps. 380/13, scl 1960, 605. – pl.: nenăviditori, -oare. – Nenăvidi + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL