1. [MDA2] nenărăvire sf [At: ȘINCAI, HR II, 110/16 / Pl: ~ri / E: ne- + nărăvire] (Înv) 1 Lipsă de obiceiuri rele. 2 Dezbinare.
2. [DAR] nenărăvire, nenărăviri, s.f. (înv.) 1. lipsa nărăvirii. 2. vrajbă, dezbinare.
3. [DLR - tomul X] NENĂRĂVIRE s. f. (Învechit) 1. Negativ al lui nărăvire. 2. Vrajbă, dezbinare. Să nu se facă între noi și între țările noastre sfezi, pricini și nenărăviri. șincai, hr. ii, 110/16. – Pl.: nenărăviri. – Pref. ne- + nărăvire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL