1. [MDA2] nemuț sn [At: ȘEZ. II, 80 / Pl: ~uri / E: neam[1] + -uț] 1-2 (Pop; rar; șhp) Neam (11) (drăguț).
2. [DLRLC] NEMUȚ, nemuțuri, s. n. (Popular) Rudă, neam2 (3). Copii mici în legănuț, Nu știu cine li-i nemuț. ȘEZ. II 80.
3. [DLRM] NEMUȚ, nemuțuri, s. n. (Pop.) Rudă; neam. – Din neam + suf. -uț.
4. [DAR] nemuț, nemuțuri, s.n. (reg.) neam.
5. [DLR - tomul X] NEMUȚ s. n. (într-o poezie populară) Diminutiv al lui neam (I 2). Copii mici în legănuț, Nu știu cine li-i nemuț. șez. ii, 80. – pl.: nemuțuri. – Neam + suf. -uț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL