1. [MDA2] nemușug sn [At: MÂNDRESCU, UNG. 175 / V: ~mișug, ~moșag, ~mșug / Pl: ~uri / E: neam] (Reg) 1 Legătură de familie. 2 Înrudire. 3 Rudă.
2. [DLRLC] NEMUȘUG, nemușuguri, s. n. (Regional) 1. Legătură de familie, rudenie. În puterea nemușugului, venea tare adesa pe la curtea boierească. I. CR. III 35. 2. Rudă, neam2 (3). Face pe nemușuguri să rîdă. PAMFILE, M. R. I 92.
3. [DLRM] NEMUȘUG, nemușuguri, s. n. (Reg.) 1. Legătură de familie, rudenie. 2. Rudă, neam. – Magh. nemesség.
4. [MDA2] nemișug2 sn vz nemușug
5. [MDA2] nemoșag sn vz nemușug
6. [MDA2] nemșug sn vz nemușug
7. [DLR - tomul X] NEMUȘUG s. n. (Regional) 1. Legătură de familie; înrudire. cf. mîndrescu, ung. 175. În puterea nemușugului venea tare adesa pe la curtea boierească. i. cr. iii, 35, cf. coman, gl., alr i 485/160, 229, 251. 2. Neam (I 2). Începe a face fel de fel de ghidușii... spre a face pe nemușuguri să rîdă, să vorbească ori să-i adoarmă. pamfile, dușm. 92, cf. alrm i/n h 252, a ii 2. – Pl.: nemușuguri. – Și: nemișug (coman, gl.), nemoșag (alrm i/ii h 252/18), nemșug (mîndrescu, ung. 175, alrm i/ii h 252) s.n. – De la neam.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL