1. [MDA2] nemuresc, ~ească a [At: BL VI, 160 / Pl: ~ești / E: neamuri (pll neam) + -esc] (Nob) 1 Referitor la neamuri. 2 Care aparține neamurilor.
2. [Scriban] 1) nemurésc (mă) V. înemuresc.
3. [Scriban] 2) nemurésc v. tr. (d. nemurire). Cuv. ridicul format de cărturari îld. imortalizez saŭ fac nemuritor.
4. [DEX '09] NEMURI, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv).
5. [MDA2] nemuri1 vt [At: HELIADE, O. I, 205 / Pzi: ~resc / E: drr nemuritor] 1 A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor. 2 A face să reziste timpului. 3 A face să devină nemuritor (2) slăvind, preamărind, cântând Si: a imortaliza.
6. [MDA2] nemuri2 [At: MARIAN, NA 364 / Pzi: ~resc / E: neamuri (pll neam)] (Pop) 1 vr A deveni rudă cu cineva. 2 vrr A fi rudă cu cineva.
7. [CADE] NEMURI (-resc) vb. tr. A face nemuritor, a imortaliza [ne1 + muri].
8. [Șăineanu, ed. VI] nemurì v. a se face nemuritor: prin dalbe lupte să vă nemuriți BOL.
9. [Scriban] înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-.
10. [DOOM 3] nemuri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemuresc, 3 sg. nemurește, imperf. 1 nemuream; conj. prez. 1 sg. să nemuresc, 3 să nemurească
11. [DOOM 2] nemuri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemuresc, imperf. 3 sg. nemurea; conj. prez. 3 să nemurească
12. [DAR] nemuresc, nemurească, adj. (Înv.) referitor la neamuri, care aparține neamurilor.
13. [DAR] nemuri2, nemuresc, vb. IV refl. (reg.) a deveni sau a fi rudă cu cineva.
14. [DLR - tomul X] NEMURESC, -EASCĂ adj. (Neobișnuit) Referitor la neamuri, care aparține neamurilor. v. neam (I 2). cf. bl vi, 160. – pl.: nemurești. – Neamuri (pl. lui neam) + suf. -esc.
15. [DLR - tomul X] NEMURI1 vb. IV. Tranz. A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cîntînd); a imortaliza. Am nemurit ideea în formă. heliade, o. i, 205. Cîntările lor nemuresc mărirea părinților. marcovici, d. 241/21, cf. valian, v. Acela și-a nemurit valea, acesta și-a nemurit lunca. f (1883), 166. Țară... Ce-ai greșit, de vor toți proștii slava să ți-o nemurească? vlahuță, p. 85. Care este esențiala încercare a acestui tip, care a nemurit tot atît pe celebrul Shakespeare, pe cît genialul poet dramatic l-a nemurit pe dînsul? gherea, st. cr. ii, 217, cf. tdrg. Din dorința de a-și nemuri numele, ei au creat sau înzestrat... multe din aceste instituții. păcală, m. r. 319. Ceasuri întregi își tortura creierii să cizeleze cîte un vers sau măcar vreo imagine în care s-o nemurească pe ea. rebreanu, i. 186. În grădinița din curtea hotelului Dacia... au călcat, nemurind-o, Pascalli, Millo, Nottara. klopștock, f. 99, cf. 170. Artiștii plastici au căutat și vor căuta să nemurească această nobilă figură, v. rom. noiembrie 1960, 263. – prez. ind.: nemuresc. – Derivat regresiv de la nemuritor.
16. [DLR - tomul X] NEMURI2 vb. IV. Refl. și refl. recipr. (Prin Bucov., Mold. și Transilv.) A deveni sau a fi rudă cu cineva. Hai să ne-ncuscrim! Să ne nemurim: Tu ai fată, Eu fecior. marian, na. 364. Găsiră că măicuța se nemurește cu boierul. i. cr. ii, 35 cf. com. din alba iulia. – prez. ind.: nemuresc. – v. neamuri (pl. lui neam).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL