1. [MDA2] nemțit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. II, 314/8 / Pl: ~iți, ~e / E: nemți] (Rar) 1 Care s-a asimilat cu populația de limbă germană. 2 Care a adoptat ori a primit forme sau caracter german. 3 (Rar) Care a adoptat modul de viață german. 4 (Rar; pex) Occidentalizat. 5 (Rar; pex) Îmbrăcat orășenește. 6 (Olt) Care s-a îmbătat.
2. [DEX '09] NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.
3. [MDA2] nemți vr [At: RUSSO, S. 17 / Pzi: ~țesc / E: neamț] 1 (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană. 2 (Rar) A adopta modul de viață german. 3 (Rar; pex) A se occidentaliza. 4 (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală. 5 (Rar) A se îmbrăca orășenește. 6 (Olt) A se îmbăta.
4. [CADE] NEMȚESC adj. 1 German ¶ 2 Austriac sau din apusul Europei, europenesc: haine nemțești; un băiet, ca de opt ani, îmbrăcat cu straie nemțești (CRG.); alerg de grab’în tîrg, să-mi cumpăr haine nemțești (ALECS.) ¶ 3 🌿 CAPRĂ-NEMȚEASCĂ = CALCEA-CALULUI [Neamț].
5. [CADE] NEMȚI (-țesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) germaniza, a (se) face Neamț ¶ 2 A adopta portul, cultura, deprinderile germane sau austriace.
6. [DLRLC] NEMȚI, nemțesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.
7. [Șăineanu, ed. VI] nemțì v. (ironic) a se germaniza și în special a adopta portul și cultura austriacă: pare-mi-se că și Iorgu s’a nemțit AL. [V. neamț].
8. [Scriban] nemțésc v. tr. (d. Neamț). Germanizez.
9. [DOOM 3] nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă nemțesc, 3 sg. se nemțește, imperf. 1 sg. mă nemțeam; conj. prez. 1 sg. să mă nemțesc, 3 să se nemțească; imper. 2 sg. afirm. nemțește-te; ger. nemțindu-mă
10. [DOOM 2] nemți (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțește, imperf. 3 sg. se nemțea; conj. prez. 3 să se nemțească
11. [DAR] nemțit, -ă, adj. (pop.) care s-a asimilat cu populația de limbă germană; care a primit forme sau caractere nemțești.
12. [DLR - tomul X] NEMȚIT, -Ă adj. (Rar) Care s-a asimilat cu populația de limbă germană, care a adoptat ori a primit forme sau caractere nemțești (1). Era acesta prea nemțit, vînzător de țeară și foarte viclean. Șincai, hr. Ii, 314/8. Maiorescu a adus din Germania estetica platoniană, nemțită. GHEREA, ST. Cr. Iii, 238, cf. 229. – Pl.: nemțiți, -te. – v. nemți.
13. [DLR - tomul X] NEMȚI vb. IV. Ref.1. (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. Pare-mi-se, vere Constandine, că și Iorgu s-o nemțit, ALECSANDRI, T. 1003. Se plîngea că prea ne nemțim, CONV. LIT., ap. DDRF, cf. IORDAN, L. R. 465. 2. (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. Pas de cunoaște acum care-i boier și care nu-i, dacă s-au nemțit și stăpînul meu! RUSSO, S. 17. 3. (Prin nord-estul Olt.) A se îmbăta. cf. CIAUȘANU, v. 182. – prez. ind.: nemțesc. – v. neamț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL