1. [MDA2] nemotenie sf [At: ȚICHINDEAL, F. 158/9 / Pl: (2, 3) ~ii / E: neam + -otenie cf nemetenie] (Îrg) 1 Legături de familie Si: înrudire. 2 Rudă. 3 (Buc) Bocitoare.
2. [CADE] ❍NEMOTENIE sf. Mold. Trans. Băn. 1 Rudenie ¶ 2 Rudă [n e a m].
3. [DLRLC] NEMOTENIE, nemotenii, s. f. 1. (Regional) Înrudire. Minciuna... oarece nemotenie are cu gluma. ȚICHINDEAL, F. 158. 2. Rudă, cimotie. O femeie dintre neamurile acestuia, muma, soția, sora ori altă nemotenie. MARIAN, Î. 322. De la care nemotenie au moștenit acea avuție. ȚICHINDEAL, F. 291.
4. [DLRM] NEMOTENIE, nemotenii, s. f. 1. (Reg.) Înrudire. 2. Rudă, neam, cimotie. – Din neam + [ci]mot[ie] + suf. -enie.
5. [Scriban] nemoténie f. (d. neam) Mold. (Fam.) Trans. Rudenie. Rudă.
6. [DAR] nemotenie, nemotenii, s.f. (înv. și reg.) 1. legături de familie, de rudenie; înrudire. 2. rudă, neam. 3. bocitoare.
7. [DLR - tomul X] NEMOTENIE s. f. (Învechit și regional) 1. Legături de familie, de rudenie; înrudire. (Fig.) Minciuna... oare ce nemotenie are cu gluma? țichindeal, f. 158/9, cf. 213/23. 2. Rudă, neam (I 2). De la care nemotenie au moștenit acea avuție. țichindeal, f. 291/21. Cum ajung cu mortul în ținterim, o femeie dintre neamurile acestuia, muma, soția, sora, ori altă nemotenie, aleargă înaintea procesiuni. marian, î. 322, cf. ddrf. Să-ți trăiască logofeteasa..., spuneau nemoteniile. al lupului, p. g. 14, cf. ALRM i/ii h 252, A II 2. 3. (Prin Bucov.) Bocitoare. cf. ddrf. – pl.: (2, 3) nemotenii. – Neam + suf. -otenie. cf. nemetenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL