[DRAM] nemnici, nemnicesc, vb. refl. – A se strica, a se distruge: „A me s-o nemnicit, o vacă. I-o luat laptele. O fost fătată de tri săptămâni și numa am văzut că n-are lapte, că-i scade laptele, până n-o fost deloc” (Memoria 2004-bis: 1283). – Din nimic (< lat. nemica), cf. nimici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL