1. [MDA2] nemistuitor, ~oare a [At: GANE, N. I, 220 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + mistuitor] (Rar) 1 Care nu se digeră (repede, bine, ușor) Si: indigest. 2 (D. foc, flăcări etc.) Nemistuit (3).
2. [DOR] nemistuitor adj. m., pl. nemistuitori; f. sg. și pl. nemistuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL