1. [DEX '09] NEMILUIT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1.
2. [MDA2] nemiluit, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 149 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + miluit] 1-2 a (Asr) Nemilos (1-2). 3 av (Asr) Fără milă1. 4 av (Asr) Îndârjit. 5 a Care se află în cantitate mare. 6 a Fără măsură Si: mult. 7 sf (Îlav) Cu ~a În cantitate foarte mare.
3. [CADE] NEMILUIT I. adj. 1 Care n’a fost miluit ¶ 2 În cantitate foarte mare, îmbelșugat: a dat Dumnezeu zăpadă ~ă (DLVR.). II. adv. 1 Fără milă ¶ 2 Cu ~a loc. adv. Cu grămada, cu ghiotura, fără număr: flori, cu ~a, deasupra ierbii fragede și moale (GRL.); trăsura din oraș cere bani cu ~a (LUNG.).
4. [DLRLC] NEMILUIT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Mult. A dat dumnezeu zăpadă nemiluită. DELAVRANCEA, S. 4. ◊ (Adverbial) Zăpada cădea nemiluit. SANDU-ALDEA, U. P. 36. 2. Fără milă, fără cruțare. (Adverbial) S-aține nemiluit pe urma fiarelor din codru. ODOBESCU, S. III 149.
5. [Șăineanu, ed. VI] nemiluit a. care n’a fost miluit. ║ adv. 1. nemilos: îi trage nemiluit; 2. cu ghiotura: în cap avea păr cu nemiluita.
6. [Scriban] nemiluít, -ă adj. Care n’a fost miluit. Cu nemiluita V. nechimuluita.
7. [DLRLC] NEMILUITA s. f. (Numai în expr.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug, foarte mult, cu ghiotura. Vitele începură apoi să piară cu nemiluita. AGÎRBICEANU, S. P. 30.
8. [Scriban] nechimu(r)luíta (cu) loc. adv. (d. ung. kimélni, a cruța orĭ d. kimúlni, a conteni, de unde s’a format un verb dispărut a chimului, „a cruța” orĭ „a conteni”). Nord. Fără măsură, fără cruțare, fără socoteală: a cheltui cu nemichirluita (Sev. și Rev. I. Crg. 13, 82), potopea vitele cu nechimuluita (Șez. 30, 195). – În restu țăriĭ cu nemiluita (infl. de a milui). V. chemuluĭesc.
9. [DOOM 3] nemiluit (rar) adj. m., pl. nemiluiți; f. nemiluită, pl. nemiluite
10. [DOOM 2] nemiluit (rar) adj. m., pl. nemiluiți; f. nemiluită, pl. nemiluite
11. [DOOM 3] nemiluita (cu ~) loc. adv.
12. [DOOM 2] !nemiluita (cu ~) loc. adv.
13. [Argou] cu nemiluita expr. mult, din belșug.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL