1. [MDA2] nemeșug sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: ~șig, ~mi~ / E: mg nemesseg] (Trs; înv) 1-15 Nemeșie (1-15).
2. [CADE] NEMEȘUG sbst. Nobleță; nobilime [ung.].
3. [DLRLC] NEMEȘUG, nemeșuguri, s. n. (Învechit) Origine nobilă, rang de nobil, noblețe; (cu sens colectiv) totalitatea nobililor, nobilime. Nimene cu nobilitatea sau cu nemeșugul său să nu se laude. ȚICHINDEAL, F. 381.
4. [DLRM] NEMEȘUG, nemeșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime. – Magh. nemesség.
5. [Scriban] nemeșúg n., pl. urĭ (ung. nemesség). Vechĭ. Nobilime.
6. [MDA2] nemeșig sn vz nemeșug
7. [MDA2] nemișug1 sn vz nemeșug
8. [DAR] nemeșug s.n. (înv.) 1. nemeșie, calitatea de nemeș. 2. clasa nemeșilor, totalitatea lor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL