1. [DEX '09] NEMEȘESC, -EASCĂ, nemeșești, adj. (Rar) Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.
2. [MDA2] nemeșesc, ~ească a [At: (a. 1637) IORGA, S. D. 78 / V: (reg) ~mi~, nă~ / Pl: ~ești / E: nemeș2 + -esc] 1-3 Care se referă la nemeși2 (1-3). 4-6 Care aparține nemeșilor2 (1-3). 9-10 De nemeș2 (1-3).
3. [DEX '98] NEMEȘESC, -EASCĂ, nemeșești, adj. Care ține de nemeși, propriu, caracteristic nemeșilor; de nemeș; p. ext. nobil, boieresc. – Nemeș + suf. -esc.
4. [DLRLC] NEMEȘESC, -EASCĂ, nemeșești, adj. De nemeș, nobil, boieresc. Mare a fost mulțumirea... iobagilor romîni de la granițe, cînd s-au văzut deodată scăpați de robia nemeșească. ODOBESCU, S. III 524. M-am întrecut Cu cincizeci de cai, Tot cai nemeșești. TEODORESCU, P. P. 57. Cavaleria moldovenească se compunea din toți proprietarii teritoriali, numindu-se oaste nemeșească. HASDEU, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] nemeșesc a. de nemeș: tot cai nemeșești, tot misiri turcești POP.
6. [Scriban] nemeșésc, -éască adj. De nemeș. – Adv. -éște.
7. [MDA2] nămeșesc, ~ească a vz nemeșesc
8. [MDA2] nemișesc, -ească a vz nemeșesc
9. [DOOM 3] nemeșesc (rar) adj. m., f. nemeșească; pl. m. și f. nemeșești
10. [DOOM 2] nemeșesc (rar) adj. m., f. nemeșească; pl. m. și f. nemeșești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL