1. [DEX '09] NEMERNICI, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.
2. [MDA2] nemernici [At: BIBLIA (1688), 2711/25 / V: (înv) nim~ / Pzi: ~cesc / E: nemernic] 1 vi (Îrg) A rătăci fără rost Si: a pribegi. 2 vi (Înv) A se stabili în altă țară. 3 vt (Nob) A aduce într-o stare jalnică.
3. [MDA2] nimernici v vz nemernici
4. [CADE] NEMERNICI, ❍NIMERNICI (-icesc) vb. intr. A umbla ca un nemernic, a vagabonda, a umbla fără căpătîiu, a rătăci printre străini, a pribegi: flori strălucitoare se vor deschide, în ori-ce loc vom ~ (NEGR.); nimernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor (CRG.).
5. [DLRLC] NEMERNICI, nemernicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A umbla pribeag, a pribegi. Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41.
6. [Șăineanu, ed. VI] nemernicì v. a vagabonda: nemernicind pe la ușile oamenilor CR.
7. [Scriban] nemernicésc v. intr. (d. nemernic) Vechĭ. Imigrez. Azĭ. Rar. Vagabondez, rătăcesc.
8. [DOOM 3] nemernici (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicesc, 3 sg. nemernicește, imperf. 1 nemerniceam; conj. prez. 1 sg. să nemernicesc, 3 să nemernicească
9. [DOOM 2] nemernici (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicesc, imperf. 3 sg. nemernicea; conj. prez. 3 să nemernicească
10. [DLR - tomul X] NEMERNICI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și regional) A pribegi, a rătăci (fără rost, fără căpătîi); a vagabonda. Pasă tu și casa ta și nemerniceaște unde vei nemernici, căci au chemat Domnul foamete, BIBLIA (1688), 2711/25, cf. 111/6, 362/12, 1872/26. În Carmil... cu trude nemernicind prorocul llie, corbul îi aducea lui hrană trupească. MINEUL (1776), [prefață] 2/6. Au pătimit mult despre un neam cumplit și războinic care nemernicește pe cîmpuri și prin păduri, care nu stă niciodată doar zile la un loc. IST. AM. 75r/1, cf. LB. Umblînd nemernicind din loc în loc pîn la Burdujăni (a. 1821). CAT. MAN. I, 644. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41/12, cf. 160/6, NEGRUZZI, S. III, 404. Ca biet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușele oamenilor. CREANGĂ, P. 139, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Grozav se-nduioșă cînd mă brodise Pe mal nemernicind pustiu și singur, MURNU, O. 63. ◊ Refl. Se nemernici pre cîmpuri de fiară spăimîntat. MUMULEANU, ap. DDRF. 2. Intranz. (Învechit) A ajunge, a se așeza, a se stabili în altă parte, în altă țară. Deprinderile Eghipetului în care ați nemernicitu. BIBLIA (1688), 841/15, cf. N. COSTIN, L. 159. Socotesc că n-ai nimernicit la mai nenorocită țară și oraș precum al nostru (a. 1819). URICARIUL, VII, 75. ◊ Refl. Tatăl mieu... s-au pogorît la Eghipet și s-au nemernicit acolo. BIBLIA (1688), 1442/28. 3. Tranz. (Neobișnuit) A aduce într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. Prima lovitură a soartei îi dobora și-i nemernicea. STANCU, R. a. IV, 9. – prez. ind.: nemernicesc. – Și: (învechit) nimernici vb. IV. – v. nemernic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL