1. [DEX '09] NEMERNICI, nemernicesc, vb. IV. 1. Intranz. (Înv. și reg.) A pribegi, a rătăci. 2. Tranz. (Rar) A aduce pe cineva într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. – Din nemernic.
2. [MDA2] nemernici [At: BIBLIA (1688), 2711/25 / V: (înv) nim~ / Pzi: ~cesc / E: nemernic] 1 vi (Îrg) A rătăci fără rost Si: a pribegi. 2 vi (Înv) A se stabili în altă țară. 3 vt (Nob) A aduce într-o stare jalnică.
3. [CADE] NEMERNICI, ❍NIMERNICI (-icesc) vb. intr. A umbla ca un nemernic, a vagabonda, a umbla fără căpătîiu, a rătăci printre străini, a pribegi: flori strălucitoare se vor deschide, în ori-ce loc vom ~ (NEGR.); nimernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor (CRG.).
4. [DLRLC] NEMERNICI, nemernicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A umbla pribeag, a pribegi. Și, ca băiet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușile oamenilor... s-a oploșit de la o vreme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. Flori strălucitoare se vor deschide în orice loc vom nemernici. NEGRUZZI, S. II 49. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41.
5. [Șăineanu, ed. VI] nemernicì v. a vagabonda: nemernicind pe la ușile oamenilor CR.
6. [DEX '09] NEMERNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.
7. [MDA2] nămernic, ~ă a vz nemernic
8. [MDA2] nemernic, ~ă [At: CORESI, L. 63/3 / V: (îrg) ni~, (reg) nă~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv намѣрьнъ „care vine”] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care a venit din altă parte Si: pribeag, venetic. 3 a (Bis) Trecător. 4-5 smf, a (Înv) Adept. 6-7 smf, a (Îrg) (Om) fără căpătâi Si: rătăcitor, vagabond. 8-9 smf, a (Om) care este vrednic de milă1 Si: sărac, sărman, nefericit, (liv) mizer. 10-11 smf, a (Înv) (Om) neputincios. 12-13 smf, a (Înv) (Om) nepriceput (13). 14-15 smf, a (Om) incapabil. 16 a (Rar; d. obiecte) Sărăcăcios. 17 a (Rar; d. obiecte) Mic. 18 a (Înv; d. abstracte) Care este fără valoare, fără importanță Si: banal, meschin. 19-20 smf, a (Persoană) care are un caracter josnic. 21-22 smf, a (Pex) (Persoană) care comite acte josnice. 23-24 smf, a (Om) lipsit de scrupule Si: infam, mârșav, mișel, mizerabil, netrebnic, păcătos, ticălos. 25 a (Reg) Mândru.
9. [MDA2] nimernic, ~ă a vz nemernic
10. [MDA2] nimernici v vz nemernici
11. [CADE] NEMERNIC, ❍NIMERNIC adj. și sm. 1 Care umblă din loc în loc fără căpătîiu, pribeag, vagabond: pămîntul care se învîrtea sub picioarele mele ca un glob nemernic pierdut în noianul întunericului (GN.); mai aruncăm, nimernicii de noi, cîte o căutătură jalnică spre munții Neamțului (CRG.); viețuind bieții nimernici mult timp în cea mai mare iubire frățească (SB.) ¶ 2 Străin: nu te bucura așa de grabă, că încă ești nemernică pe aceste locuri (CRG.) ¶ 3 Ⓕ Ticălos, păcătos, om de nimic: eu sînt prea nemernică, să pot ceti în viitor (GN.); un om care acum doi trei ani nu era decît un ticălos ciohodar..., iar acum înnoată în atlazuri..., nu poate fi decît un nemernic (FIL.) [vsl. *namĕrĭnikŭ < *namĕriti; comp. srb. namernik „cel ce vine întîmplător, care se brodește undeva”].
12. [CADE] NIMERNIC... 👉 NEMERNIC...
13. [DLRLC] NEMERNIC, -Ă, nemernici, -e, adj. 1. Ticălos, mișel, mîrșav, infam. Făcu trei pași și bătu pe nemernicii boieri în frunte și-n piept. SADOVEANU, O. VII 74. Craiu-nchide cu groază ochii săi; Cunoaște ce nemernic a fost și, de văpăi Cuprins, mai tare plînge Și-l arde-n suflet vina. COȘBUC, P. II 184. ♦ De nimic, fără valoare, nevrednic, neputincios. Se socotea nemernică, umilită. SLAVICI, N. II 207. N-a apucat să ridice nemernicul mîna și a picat grămadă, trăsnit. CARAGIALE, O. III 194. Norocul, știi, atîrnă de la un fir de ață, Slab omului nemernic, bun celui iscusit. ALECSANDRI, T. II 108. Traiul vostru să fie mîrșav și nemernic. NEGRUZZI, S. I 233. ◊ (Substantivat) Ce te-ai culcat aici, nemernice, să te vadă împărătița și să fugă din grădină, scîrbită de urîțenia ta? VISSARION, B. 26. Nemernicii nu se bat de față. ISPIRESCU, M. V. 50. 2. Vrednic de milă, sărman, jalnic. Nemernic este omul ce n-a-ntîlnit pe cale O gingașă păreche în cursul vieții sale. ALECSANDRI, P. III 153. Acum trupa cam șchioapă, cam nemernică, era plină de... speranță în viitoriul ei. NEGRUZZI, S. I 343. ◊ (Substantivat) Din vîrful acestui codru, mai aruncăm, nemernicii de noi, cîte-o căutătură jalnică spre munții Neamțului. CREANGĂ, A. 125. 3. (Învechit) Străin, pribeag, pripășit. Nu te bucura așa degrabă, că încă ești nemernică pe aceste locuri. CREANGĂ, P. 95. Se găsea nemernic, pribegit din țara sa. NEGRUZZI, S. I 117. – Variantă: nimernic, -ă (SBIERA, P. 49) adj.
14. [DLRLC] NIMERNIC, -Ă adj. v. nemernic.
15. [Șăineanu, ed. VI] nemernic a. și m. 1. străin: se găsia nemernic, pribegit din țara sa NEGR.; fig. sufletu-i nemernic, gându-i rătăcit AL.; 2. vagabond; 3. om de nimic, ticălos: a băut ca un nemernic ISP. [Derivat din nemeri: sensul peiorativ modern e motivat de accepțiunea intermediară «vagabond»].
16. [Scriban] nemérnic, -ă adj. (vsl. namĭerĭnikŭ, sîrb. namernik, care se nemerește, care vine din întîmplare. V. nemeresc). Vechĭ. Străin, vagabond. Azĭ. Om de nimic, păcătos, ticălos. – La Con. 276 și 278 ni-.
17. [Scriban] nemernicésc v. intr. (d. nemernic) Vechĭ. Imigrez. Azĭ. Rar. Vagabondez, rătăcesc.
18. [DOOM 3] nemernici (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicesc, 3 sg. nemernicește, imperf. 1 nemerniceam; conj. prez. 1 sg. să nemernicesc, 3 să nemernicească
19. [DOOM 2] nemernici (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemernicesc, imperf. 3 sg. nemernicea; conj. prez. 3 să nemernicească
20. [DOOM 3] nemernic adj. m., s. m., pl. nemernici; adj. f., s. f. nemernică, pl. nemernice
21. [DOOM 2] nemernic adj. m., s. m., pl. nemernici; adj. f., s. f. nemernică, pl. nemernice
22. [MDO] nemernic
23. [DLR - tomul X] NEMERNICI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit și regional) A pribegi, a rătăci (fără rost, fără căpătîi); a vagabonda. Pasă tu și casa ta și nemerniceaște unde vei nemernici, căci au chemat Domnul foamete, BIBLIA (1688), 2711/25, cf. 111/6, 362/12, 1872/26. În Carmil... cu trude nemernicind prorocul llie, corbul îi aducea lui hrană trupească. MINEUL (1776), [prefață] 2/6. Au pătimit mult despre un neam cumplit și războinic care nemernicește pe cîmpuri și prin păduri, care nu stă niciodată doar zile la un loc. IST. AM. 75r/1, cf. LB. Umblînd nemernicind din loc în loc pîn la Burdujăni (a. 1821). CAT. MAN. I, 644. Să umbli nemernicind prin necunoscute locuri. DRĂGHICI, R. 41/12, cf. 160/6, NEGRUZZI, S. III, 404. Ca biet străin ce se găsea, nemernicind el de colo pînă colo pe la ușele oamenilor. CREANGĂ, P. 139, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Grozav se-nduioșă cînd mă brodise Pe mal nemernicind pustiu și singur, MURNU, O. 63. ◊ Refl. Se nemernici pre cîmpuri de fiară spăimîntat. MUMULEANU, ap. DDRF. 2. Intranz. (Învechit) A ajunge, a se așeza, a se stabili în altă parte, în altă țară. Deprinderile Eghipetului în care ați nemernicitu. BIBLIA (1688), 841/15, cf. N. COSTIN, L. 159. Socotesc că n-ai nimernicit la mai nenorocită țară și oraș precum al nostru (a. 1819). URICARIUL, VII, 75. ◊ Refl. Tatăl mieu... s-au pogorît la Eghipet și s-au nemernicit acolo. BIBLIA (1688), 1442/28. 3. Tranz. (Neobișnuit) A aduce într-o stare jalnică, nefericită, mizeră. Prima lovitură a soartei îi dobora și-i nemernicea. STANCU, R. a. IV, 9. – prez. ind.: nemernicesc. – Și: (învechit) nimernici vb. IV. – v. nemernic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL